Publicat pe Lasă un comentariu

Capitalul românesc și infrastructura de transport

infrastructura de transport

Prin toamna anului trecut am fost vorbitor la conferința “Promovarea capitalului și a business-ului autohton”. Unul dintre colegii vorbitori, dl. Mihai Dărăban, președintele Camerei de Comerț și Industrie, insista permanent asupra unui proiect de țară care să se ocupe de realizarea infrastructurii. Nu se poate face promovare a business-ului românesc, spunea dânsul, dacă nu putem mișca mărfurile și oamenii ușor prin țară. Infrastructura de transport, spunea dânsul, este esențială pentru economia românească.

Bănuiesc că toți simțim angoasa transportului prin România. Infrastructura de transport este nasoală rău. Și când vine vorba de transportat cu mașina sau, mai rău, cu trenul. Una din cele mai faine invenții ale secolului XIX, trenul, care în alte țări asigură transportul pentru mii de persoane sau tone de marfă, la noi este lăsat în delăsare. Recent, Ministerul Transporturilor, s-a gândit să facă o strategie pentru dezvoltarea infrastructurii feroviare. Trebuie investiți aproape 13 miliarde de euro . Documentul are 251 de pagini și e atât de fain făcut, încât implementarea strategiei nici nu mai e necesară (nu fac mișto de document). Suplimentar, la capitolul 5.1.2., găsiți o analiză scurtă (dar dramatică) a rețelei rutiere.

Acum, să nu ne lăsăm amăgiți de acest document. Prin 2011, Ministerul Transporturilor a mai făcut un document de strategie de dezvoltare a transportului intermodal (!) . Citiți documentul, nu e așa lung, are doar 49 de pagini. Comparați-l cu realitatea de pe teren, eventual, atunci când călătoriți cu mașina (sau cu trenul).

Sigur, banii pentru infrastructură au fost alocați teoriei wageledgrowth (adică salariilor bugetarilor).

Please follow and like us:
error15
Publicat pe 3 comentarii

Teoria ca teoria, dar practica ne omoară

economia romaneasca

Teoria wageledgrowth spune că dacă vei crește salariile la bugetari (acolo ai impact legislativ imediat), aceștia vor începe să cumpere mai mult. Dacă ei cumpără chestii, atunci fabricile vor produce mai mult. Dacă fabricile vor produce mai mult, atunci vor avea mai mulți bani, ceea ce înseamnă că vor putea face investiții. Dacă vor face investiții, vor produce mai mult și vor plăti mai bine angajații. Investițiile și plata crescută a angajaților se vor întoarce în economie; angajații vor putea cumpăra mai mult, fabricile vor produce mai mult, etc. Teoria a fost aplicată în România.

De fapt, bugetarii au primit mai mulți bani. Fabricile nu au putut ține pasul cu creșterea producției pe măsura creșterii veniturilor bugetarilor . Investițiile nu se fac peste noapte, sunt anumite perioade) și atunci, această creștere s-a revărsat în prețuri și în importuri . Inflație, așa se numește fenomenul economic de creștere a prețurilor. Cum alte venituri n-au crescut și investițiile nu s-au realizat peste noapte, sumele cheltuite pe creșteri de salarii bugetare nu s-au întors la buget sub formă de impozite. Bugetul a sărăcit, așadar.

Suplimentar, sunt inițiative legislative care pun presiune și pe salariile din zona privată (ex. obligativitatea de minim 3.000 de lei salariu lunar pentru firmele de construcții) . Acest lucru ceea ce lasă și mai puțini bani pentru investiții.

Profesional, sunt curios de pașii care urmează. Personal, sunt îngrozit.

Please follow and like us:
error15
Publicat pe Lasă un comentariu

Costurile și cash-ul

Costurile și cash-ul

Costurile și cash-ul sunt într-o relație extrem de strânsă, pentru că mare parte din elementele de cost sunt elemente de cash.

Elementele de cost sunt următoarele:

Costuri variabile: materie primă, materiale, ambalaje, adiționale, utilități necesare în producție. Toate astea sunt plătibile, deci apar în cash flow. Corect este să apară cu valoarea unitară înmulțit cu numărul de cantități. Numărul de cantități îl știm din planificare (dacă este făcută o planificare, dacă nu, atunci mergem la risc și nu-i bine).

Costuri fixe: salarii, chirii, utilități pentru administrație, amortizări. Până la amortizări, toate sunt plătibile. Amortizarea nu este plătibilă, valoarea amortizării se pune de o parte și se folosește pentru investiții viitoare. De aceea, felul în care este calculată amortizarea la nivelul contabilității românești este eronată, voi reveni cu un articol special pentru amortizare. Dar toate celelalte sunt plătibile și trebuie să apară în cash.

Diferența dintre cele două categorii de cheltuieli este că cele variabile depind de planificare, în timp ce cele fixe sunt fixe indiferent de cât de mult sau de puțin produc. E un lucru care este și bun și rău. Este bun atât timp cât produc mult și costurile fixe se repartizează pe multe produse, pentru că fiecăruia îi revine o cotă mică. Este rău dacă scade producția, pentru că atunci fiecare produs va avea o încărcătură mare de costuri fixe, iar suma de costuri variabile plus costuri fixe poate fi mai mare ca prețul.

Că am adus vorba despre preț, prețul, la rândul lui, este plătibil (evident). Deci, cifra de afaceri exprimată ca preț unitar înmulțit cu cantitatea (din planificare) trebuie să apară în cash, pentru fiecare tip de produs sau serviciu în parte.

Costurile și cash-ul nu pot fi despărțite. Este esențial să fie tratate împreună în analiza business-ului.

Dacă știți valorile de mai sus, de structura costurilor fixe și variabile și de preț, atunci se pot calcula niște indicatori deosebit de frumoși. Vă povestesc într-un articol viitor.

Succes în business!

Please follow and like us:
error15
Publicat pe Lasă un comentariu

Cash flow – metode de calcul

cash flow - metode de calcul

Cash flow-ul are două metode de calcul esențiale: metoda directă și metoda indirectă. Să le luăm pe rând să le analizăm puțin:

Metoda directă

Așa cum scriam la articolul anterior, cash flow-ul este suma algebrică a tuturor intrărilor și ieșirilor de numerar. Putem să considerăm următoarea ecuație:

P = p*q – v*q – F – A

P=profit

p = preț

q = cantitate

v = costuri variabile

F1 = costuri fixe plătibile

A = costuri fixe neplătibile, adică amortizarea

Așadar, cash flow-ul este prima parte a ecuației, până la F, adică:

CF = p*q – v*q – F

Amortizarea, așa cum am scris la articolul anterior, nu face parte din cash flow. Suma de amortizare recuperată din prețul plătit de client (veți vedea într-un articol ulterior) nu trebuie plătită nicicum, apare cu semnul „-„ în cash.

Metoda indirectă

Dacă unim cele două ecuații, obținem următoarele:

P = CF – A => CF = P + A

Această ecuație, în care ni se arată faptul că cash flow-ul este egal cu profitul plus amortizarea este metoda indirectă.

Acestea sunt, în esență, cele două metode de calcul ale cash flow-ului.

Nu vă speriați de simbolurile matematice, citiți din nou articolul, nu vă va lua mai mult de 5 minute ca să-l înțelegeți, cu tot cu ecuații.  Beneficiile, pe de altă parte, sunt enorme!

Succes în business!

Please follow and like us:
error15