Autor: alinivan

Cum facem să avem afaceri cu valoare adăugată mare? Este chestiune de strategie.

Orice afacere se conduce pe bază de cash. Cash-ul se obține dacă avem profit (veniturile trebuie să fie mai mari decât cheltuielile).

Profitul se obține dacă avem cu ce, dacă avem potențial. Trebuie să existe potența de a obține profit. Această potență se obține în cadrul unei structuri. Structura conține lucruri materiale (echipamente, terenuri, licențe, etc.) dar, mai ales, lucruri imateriale (know how). Este falsă credința conform căreia activele unei companii dau valoarea ei. Sunt companii care n-au active și valoarează sume imense de bani. Valoarea unei companii este dată de potențialul ei de a genera profit și cash.

Această structură este creată de oamenii din firmă. Tot ei sunt cei care trebuie să schimbe structura pentru a o potrivi mediului de business. După cum vedem, lucrurile se schimbă. Și se schimbă extrem de rapid. Sunt structuri, modele de business care erau perfecte în februarie și nu mai sunt în aprilie același an. Curba schimbării structurii trebuie să fie deasupra curbei de schimbare a mediului de afaceri (despre asta într-un articol viitor).

Structura este schimbată de oamenii care trebuie să aibă trei caracteristici: să vrea, să poată și să aibă voie. Sunt oameni care vor să schimbe ceva, chiar dacă au voie, dar nu pot. Aici poate să intervină consultantul. Sunt oameni care pot, dar nu vor. Le convine status quo-ul existent. Dacă ar schimba ceva, li se modifică sistemul de valori și pierd. Așadar, preferă să se scufunde și să tragă compania după ei. În final, sunt oameni care vor și pot, dar nu au voie. Compania este condusă rigid de un /o tip(ă) din primele două categorii. 

Metode să schimbi sunt câteva: Rapid Results, Inovare, Design Thinking.

Una din cele mai grave erori de management este să confunzi deciziile strategice cu deciziile operative. Operativul se referă la profit și cash. Strategicul se referă la potențial și la crearea lui.  De multe ori, managerii prinși în lupta operativă uită / neglijează strategicul, ceea ce extrem de grav. Neglijatul strategic își cere acum drepturile.  Deci, pentru afaceri cu valoare adăugată mare, este extrem de importantă strategia.

Vă doresc succes în business!

Please follow and like us:

Ce mă aștept să se întâmple mai departe, dacă ne gândim la criza care a început?

Chestiuni publice

Mă aștept ca, într-o primă fază, inflația să urce spectaculos. Sunt „bani din elicopter” care vin peste economie. Acești bani care nu au acoperire în bunuri și servicii de nici un fel. Vor fi credite ieftine, garantate de stat, ajutoare de șomaj pentru profesii liberale pe baza unei declarații pe propria răspundere, amânare la plată pentru credite. Toate astea vor duce la bani în piață, ceea ce va duce la inflație.

Inflația înseamnă sărăcie. De aceea, oamenii nu-și vor mai permite standardul de viață pe care-l aveau până în februarie. Firmele care nu vor vinde bunurile și serviciile pe care (încă) le produc, vor proceda la concedieri. Deci, șomajul va fi al doilea punct al crizei. (până aici e teorie economică de bază, apud Phillips). Posibil ca atunci, inflația să se reducă. Vor apărea diverse măsuri fiscale și financiare care vor reduce cantitatea de bani.

Chestiuni de business privat

În paralel, mă aștept ca mici afaceri care au fost închise să nu se mai deschidă (mici restaurante, frizerii, etc.). Asta înseamnă că niște oameni și-au pierdut veniturile; și-au evaporat economiile. Acești oameni se vor alătura celor din șomaj (chiar dacă ei nu sunt tehnic șomeri). Dacă sunt și niște datorii nestinse anterior, asta va genera o jenă de cash flow pentru reluarea activității. Asta înseamnă scăderea concurenței și concentrarea ofertei în mâna unor jucători mari.

Mă aștept ca și business-urile mari să aibă probleme. Marii producători de mobilă, spre exemplu, să nu mai aibă clienți. Lumea nu va mai avea bani de canapele. Sau, posibil să aibă expuneri mari pe anumiți clienți sau furnizori care au dispărut între timp. Asta va genera mai probleme de cash flow care nu vor fi acoperite de bancă; termenele de recuperare se vor extinde la infinit. Aceste business-uri mari cu probleme vor fi nevoite să restrângă activitatea; să facă tăieri de costuri; vor fi, așadar, generatoare de șomeri.

Pe scurt, așadar, ce mă aștept să se întâmple mai departe? Mă aștept la inflație, șomaj, business-uri închise.

Cum trecem peste chestia asta? Cu afaceri cu valoare adăugată mare. Cum facem asta? În articolul viitor.

Please follow and like us:

Ce să faci ca să reziști, următoarele 3 puncte. Partea a 2-a este aici și partea 1 este aici.

Din ciclul “ce să faci ca să reziști” partea a 3-a (de trei ori trei): această parte se referă la optimizarea fluxului de numerar:

7. Ia un credit subvenționat, dacă te încadrezi, cu certificat de urgență, sau fără. Dobânda mică și garanțiile suportate de stat vor ieftini acest credit. Folosește-l ca să întărești afacerea, nu pentru achiziții inutile.

8. Vorbește cu furnizorii, cu firmele de leasing, cu băncile și amână cum și cât poți plățile pe care le ai. Când negociezi, gândește-te că și ei au aceleași probleme ca și tine. Nu te ascunde de ei ca să nu plătești, vorbește și fii deschis cu furnizorii tăi.

9. Contradictoriu cu punctul anterior, urmărește-ți cu mare atenție încasările. Chiar dacă sunt întârziate, sau reeșalonate (și tu ești furnizorul cuiva care a vrut reorganizarea plăților).

Punctele 10, 11 și 12 se vor referi la investiții. Așadar, va urma partea a patra în ziua următoare. Până atunci, vă recomand să descărcați materialul gratuit de aici. #costcontrol

Please follow and like us:

Ce să faci ca să reziști – următoarele 3 puncte (partea 1 este aici)

4. verifică calculația de cost și de preț la toate produsele. Aranjează-le în ordinea profitabilității. Dacă știi să faci profitabilitatea în funcție de timp ar fi excelent.

5. elimină produsele la care pierzi bani. Poți să ai produse pe care le vinzi constant cu preț mai mic decât costul, dar nu știi până nu calculezi. Poți să ai produse la care costul este periculos de aproape de preț și, când există fluctuații de cost, valoarea costului depășește prețul).

6. concentrează-te pe primele produse astfel încât să ai acoperite costurile fixe cu o oarecare siguranță. Sigur, cererea este foarte fluidă, dar trebuie să încerci să acoperi (noile) costuri fixe (vezi punctul 1 din partea 1).

Va urma cu ce să faci ca să reziști, punctele 7 și următoarele. Până atunci, vă recomand să descărcați materialul gratuit de aici. #costcontrol

Succes în business!

Please follow and like us:

Ce să faci ca să reziști – primele trei puncte:

1. verifică toate costurile și elimină-le pe cele care nu sunt esențiale pentru business. Costurile esențiale sunt acele costuri fără de care business-ul nu poate merge sau, dacă merge, calitatea este grav afectată. Renunță la toate briz-briz-urile business-ului, concentrează-te pe ceea ce duce afacerea înainte.
2. din cele esențiale care au rămas, verifică dacă nu poți obține valori mai bune. Vorbește cu furnizorii tăi, încearcă să renegociezi contracte. Dacă nu reușești, schimbă furnizorii.
3. indiferent dacă poți sau nu să obții valori mai bune, verifică dacă nu poți să schimbi input-urile (dacă nu afectează grav calitatea). Altfel spus, să obții materie primă mai ieftină ca să faci produse mai ieftine (vorbesc despre cost), dar fără ca asta să afecteze în mod esențial calitatea produselor sau serviciilor.

Pentru ce să faci ca să reziști punctele 4, 5 și 6, reveniți joi. Până atunci, vă recomand să descărcați materialul gratuit de aici. #costcontrol

Please follow and like us:

Nu este necesar să scriu de ce trebuie analiza veniturilor din BVC. Este clar, trebuie să acopere cheltuielile analizate în articolul anterior.

Veniturile au două părți de analiză:

1. Venitul pe bucată (ceea ce înseamnă prețul pe bucată; prețul cu care se va vinde la client). Acest preț trebuie să fie cel puțin mai mare decât costul variabil pe bucată (vezi articolul anterior). Diferența dintre preț și costul variabil trebuie să acopere celelalte costuri, costurile fixe (vezi articolul anterior).
2. Venitul total, adică cifra de afaceri. Acest venit total înseamnă suma tuturor prețurilor, adică toate produsele din toate sortimentele. Cifra de afaceri trebuie să fie comparată cu costurile totale. Comparația trebuie făcută pe total, dar și pe măsură ce se vând produsele (o să explic mai jos).

Ăsta este un grafic care începe să arate complicat. Oricum, e mai complicat decât primul.

Diferența dintre preț și costurile variabile este foarte importantă pentru că arată câți bani aduce fiecare bucată de produs care se vinde (dacă nu se vinde, prețul este 0). De asemenea, arată câte bucăți din produsul ăla trebuie eu să produc și să vând ca să fiu, cel puțin, pe 0.

În partea stângă a graficului, n-am destule bucăți produse și vândute, deci sunt pe 0. La un anumit număr de produse, ajung la break evenpoint. Numărul de bucăți acoperă costurile în totalitate. Apoi, cu fiecare bucată produse și vândută în plus, încep să câștig bani.  

De aceea, analiza veniturilor este utilă, pentru că-mi permite să calculez câte produse sunt necesare pentru a fi pe 0 sau pentru a fi pe profit.

Succes în business!

Please follow and like us:

Prin toamna anului trecut am fost vorbitor la conferința “Promovarea capitalului și a business-ului autohton”. Unul dintre colegii vorbitori, dl. Mihai Dărăban, președintele Camerei de Comerț și Industrie, insista permanent asupra unui proiect de țară care să se ocupe de realizarea infrastructurii. Nu se poate face promovare a business-ului românesc, spunea dânsul, dacă nu putem mișca mărfurile și oamenii ușor prin țară. Infrastructura de transport, spunea dânsul, este esențială pentru economia românească.

Bănuiesc că toți simțim angoasa transportului prin România. Infrastructura de transport este nasoală rău. Și când vine vorba de transportat cu mașina sau, mai rău, cu trenul. Una din cele mai faine invenții ale secolului XIX, trenul, care în alte țări asigură transportul pentru mii de persoane sau tone de marfă, la noi este lăsat în delăsare. Recent, Ministerul Transporturilor, s-a gândit să facă o strategie pentru dezvoltarea infrastructurii feroviare. Trebuie investiți aproape 13 miliarde de euro . Documentul are 251 de pagini și e atât de fain făcut, încât implementarea strategiei nici nu mai e necesară (nu fac mișto de document). Suplimentar, la capitolul 5.1.2., găsiți o analiză scurtă (dar dramatică) a rețelei rutiere.

Acum, să nu ne lăsăm amăgiți de acest document. Prin 2011, Ministerul Transporturilor a mai făcut un document de strategie de dezvoltare a transportului intermodal (!) . Citiți documentul, nu e așa lung, are doar 49 de pagini. Comparați-l cu realitatea de pe teren, eventual, atunci când călătoriți cu mașina (sau cu trenul).

Sigur, banii pentru infrastructură au fost alocați teoriei wageledgrowth (adică salariilor bugetarilor).

Please follow and like us: