Publicat pe Un comentariu

Analiza veniturilor din BVC

analiza veniturilor

Nu este necesar să scriu de ce trebuie analiza veniturilor din BVC. Este clar, trebuie să acopere cheltuielile analizate în articolul anterior.

Veniturile au două părți de analiză:

  1. Venitul pe bucată (ceea ce înseamnă prețul pe bucată; prețul cu care se va vinde la client). Acest preț trebuie să fie cel puțin mai mare decât costul variabil pe bucată (vezi articolul anterior). Diferența dintre preț și costul variabil trebuie să acopere celelalte costuri, costurile fixe (vezi articolul anterior).
  2. Venitul total, adică cifra de afaceri. Acest venit total înseamnă suma tuturor prețurilor, adică toate produsele din toate sortimentele. Cifra de afaceri trebuie să fie comparată cu costurile totale. Comparația trebuie făcută pe total, dar și pe măsură ce se vând produsele (o să explic mai jos).

Ăsta este un grafic care începe să arate complicat. Oricum, e mai complicat decât primul.

Diferența dintre preț și costurile variabile este foarte importantă pentru că arată câți bani aduce fiecare bucată de produs care se vinde (dacă nu se vinde, prețul este 0). De asemenea, arată câte bucăți din produsul ăla trebuie eu să produc și să vând ca să fiu, cel puțin, pe 0.

În partea stângă a graficului, n-am destule bucăți produse și vândute, deci sunt pe 0. La un anumit număr de produse, ajung la break evenpoint. Numărul de bucăți acoperă costurile în totalitate. Apoi, cu fiecare bucată produse și vândută în plus, încep să câștig bani.  

De aceea, analiza veniturilor este utilă, pentru că-mi permite să calculez câte produse sunt necesare pentru a fi pe 0 sau pentru a fi pe profit.

Succes în business!

Please follow and like us:
error15
Publicat pe 2 comentarii

Analiza cheltuielilor din BVC

Analiza cheltuielilor din BVC

Analiza cheltuielilor din BVC este importantă pentru a stabili veniturile. Scriam în articolul anterior că știm cheltuielile. Le știm, dar trebuie să avem o evidență a lor pe două mari categorii:

Cheltuieli fixe: salarii, chirii, utilități, etc. Sunt cheltuieli care nu se modifică de la o lună la alta în funcție de numărul de clienți . Este foarte important să le știm. Practic, sunt acele cheltuieli pe care le plătim așa cum răsare soarele.

Cheltuieli variabile: materie primă, ambalaje, materii adiționale, etc., acele cheltuieli care sunt puternic dependente de clienți. Practic, sunt acele cheltuieli care ar fi 0 dacă nu am avea nici un client. Aceste cheltuieli trebuie să fie analizate pe bucată și pe total. Pe total înseamnă pe toate bucățile și pe toate sortimentele (dacă aveți mai multe sortimente).

Cheltuielile totale sunt suma celor două tipuri de cheltuieli. Practic, avem niște cheltuieli care pleacă de la o anumită valoare (dată de valoarea costurilor fixe) și cresc cu viteza cu care cresc cheltuielile variabile. (există o diferență semantică între cheltuieli și costuri, dar n-o vom detalia).

Mai jos aveți un grafic al costurilor, în funcție de cum sunt ele.

Știu că pare complicat, dar nu este deloc (se va complica pe parcurs). Uitați-vă la grafic și la explicațiile fiecărei linii roșii, în timp ce citiți explicațiile fiecărei categorii de costuri.

De ce este important să le diferențiem astfel: pentru că atunci când avem variații ale producției, costurile nu vor crește și nu vor descrește în aceeași proporție. Trebuie să știm foarte clar cât ne va costa fiecare produs pe care-l facem în plus sau în minus și care este impactul asupra costurilor totale ale firmei. Spre exemplu, o creștere a producției de 100% nu va duce la o dublare a costurilor (costurile fixe, dacă vor crește, nu se vor dubla).

După analiza cheltuielilor din BVC, trecem la venituri.

Succes în business!

Please follow and like us:
error15
Publicat pe Un comentariu

Bugetul de venituri și cheltuieli

Bugetul de venituri și cheltuieli

Bugetul de venituri și cheltuieli (BVC) este o balanță între ceea ce câștigi și ceea ce trebuie să cheltuiești ca să câștigi. Are două părți, așa cum îi spune și numele: partea de venituri și partea de cheltuieli. Corect ar fi fost ca prima să fi fost partea de cheltuieli. Întâi plătim bani, apoi obținem bani. Așa e de când lumea, așa este și în cazul ăsta. Toată problema este dată de faptul că veniturile trebuie să fie mai mari decât cheltuielile. De ce este asta o problemă?

Cheltuielile sunt previzibile și sigure, veniturile sunt imprevizibile și nesigure. Altfel spus, putem estima cu destulă precizie cât și când vom cheltui bani, dar este destul de dificil să știm când și de la cine vom încasa primii bani. De aici primul dezechilibru pentru bugetul de venituri și cheltuieli

Cheltuielile sunt primele, veniturile vin ulterior. Altfel spus, cheltuielile trebuie făcute, ceea ce va genera inițial o pierdere în buget. Veniturile vin ulterior, după ce infrastructura (nu contează care) va fi realizată, iar veniturile, așa cum am spus, sunt nesigure. De aici al doilea dezechilibru.

Cheltuielile au valori aproape certe (date de piață, de furnizori, etc.) în timp ce necesarul de venituri trebuie calculat cu formule care par complicate.  De aici al treilea dezechilibru pentru buget.

Așadar, partea complicată rezidă din următoarele: cheltuieli sigure (ca timp și valoare), venituri incerte în toate felurile; cheltuieli pe care le avem, venituri pe care trebuie să le calculăm.

Bugetul de venituri și cheltuieli este elementul central al planului de afaceri. Un plan de afaceri gratuit poate fi descărcat de aici.

Acestea fiind zise, vom trece la treabă în articolul următor.

Succes în business!

Please follow and like us:
error15
Publicat pe Lasă un comentariu

Capitalul românesc și infrastructura de transport

infrastructura de transport

Prin toamna anului trecut am fost vorbitor la conferința “Promovarea capitalului și a business-ului autohton”. Unul dintre colegii vorbitori, dl. Mihai Dărăban, președintele Camerei de Comerț și Industrie, insista permanent asupra unui proiect de țară care să se ocupe de realizarea infrastructurii. Nu se poate face promovare a business-ului românesc, spunea dânsul, dacă nu putem mișca mărfurile și oamenii ușor prin țară. Infrastructura de transport, spunea dânsul, este esențială pentru economia românească.

Bănuiesc că toți simțim angoasa transportului prin România. Infrastructura de transport este nasoală rău. Și când vine vorba de transportat cu mașina sau, mai rău, cu trenul. Una din cele mai faine invenții ale secolului XIX, trenul, care în alte țări asigură transportul pentru mii de persoane sau tone de marfă, la noi este lăsat în delăsare. Recent, Ministerul Transporturilor, s-a gândit să facă o strategie pentru dezvoltarea infrastructurii feroviare. Trebuie investiți aproape 13 miliarde de euro . Documentul are 251 de pagini și e atât de fain făcut, încât implementarea strategiei nici nu mai e necesară (nu fac mișto de document). Suplimentar, la capitolul 5.1.2., găsiți o analiză scurtă (dar dramatică) a rețelei rutiere.

Acum, să nu ne lăsăm amăgiți de acest document. Prin 2011, Ministerul Transporturilor a mai făcut un document de strategie de dezvoltare a transportului intermodal (!) . Citiți documentul, nu e așa lung, are doar 49 de pagini. Comparați-l cu realitatea de pe teren, eventual, atunci când călătoriți cu mașina (sau cu trenul).

Sigur, banii pentru infrastructură au fost alocați teoriei wageledgrowth (adică salariilor bugetarilor).

Please follow and like us:
error15
Publicat pe 3 comentarii

Teoria ca teoria, dar practica ne omoară

economia romaneasca

Teoria wageledgrowth spune că dacă vei crește salariile la bugetari (acolo ai impact legislativ imediat), aceștia vor începe să cumpere mai mult. Dacă ei cumpără chestii, atunci fabricile vor produce mai mult. Dacă fabricile vor produce mai mult, atunci vor avea mai mulți bani, ceea ce înseamnă că vor putea face investiții. Dacă vor face investiții, vor produce mai mult și vor plăti mai bine angajații. Investițiile și plata crescută a angajaților se vor întoarce în economie; angajații vor putea cumpăra mai mult, fabricile vor produce mai mult, etc. Teoria a fost aplicată în România.

De fapt, bugetarii au primit mai mulți bani. Fabricile nu au putut ține pasul cu creșterea producției pe măsura creșterii veniturilor bugetarilor . Investițiile nu se fac peste noapte, sunt anumite perioade) și atunci, această creștere s-a revărsat în prețuri și în importuri . Inflație, așa se numește fenomenul economic de creștere a prețurilor. Cum alte venituri n-au crescut și investițiile nu s-au realizat peste noapte, sumele cheltuite pe creșteri de salarii bugetare nu s-au întors la buget sub formă de impozite. Bugetul a sărăcit, așadar.

Suplimentar, sunt inițiative legislative care pun presiune și pe salariile din zona privată (ex. obligativitatea de minim 3.000 de lei salariu lunar pentru firmele de construcții) . Acest lucru ceea ce lasă și mai puțini bani pentru investiții.

Profesional, sunt curios de pașii care urmează. Personal, sunt îngrozit.

Please follow and like us:
error15
Publicat pe Lasă un comentariu

Costurile și cash-ul

Costurile și cash-ul

Costurile și cash-ul sunt într-o relație extrem de strânsă, pentru că mare parte din elementele de cost sunt elemente de cash.

Elementele de cost sunt următoarele:

Costuri variabile: materie primă, materiale, ambalaje, adiționale, utilități necesare în producție. Toate astea sunt plătibile, deci apar în cash flow. Corect este să apară cu valoarea unitară înmulțit cu numărul de cantități. Numărul de cantități îl știm din planificare (dacă este făcută o planificare, dacă nu, atunci mergem la risc și nu-i bine).

Costuri fixe: salarii, chirii, utilități pentru administrație, amortizări. Până la amortizări, toate sunt plătibile. Amortizarea nu este plătibilă, valoarea amortizării se pune de o parte și se folosește pentru investiții viitoare. De aceea, felul în care este calculată amortizarea la nivelul contabilității românești este eronată, voi reveni cu un articol special pentru amortizare. Dar toate celelalte sunt plătibile și trebuie să apară în cash.

Diferența dintre cele două categorii de cheltuieli este că cele variabile depind de planificare, în timp ce cele fixe sunt fixe indiferent de cât de mult sau de puțin produc. E un lucru care este și bun și rău. Este bun atât timp cât produc mult și costurile fixe se repartizează pe multe produse, pentru că fiecăruia îi revine o cotă mică. Este rău dacă scade producția, pentru că atunci fiecare produs va avea o încărcătură mare de costuri fixe, iar suma de costuri variabile plus costuri fixe poate fi mai mare ca prețul.

Că am adus vorba despre preț, prețul, la rândul lui, este plătibil (evident). Deci, cifra de afaceri exprimată ca preț unitar înmulțit cu cantitatea (din planificare) trebuie să apară în cash, pentru fiecare tip de produs sau serviciu în parte.

Costurile și cash-ul nu pot fi despărțite. Este esențial să fie tratate împreună în analiza business-ului.

Dacă știți valorile de mai sus, de structura costurilor fixe și variabile și de preț, atunci se pot calcula niște indicatori deosebit de frumoși. Vă povestesc într-un articol viitor.

Succes în business!

Please follow and like us:
error15
Publicat pe Un comentariu

Cash flow pentru management

cash flow alin ivan

Cash flow-ul este esențial pentru management. Firma există și funcționează atât timp cât are cash pentru a realiza plățile (furnizori, salariați, stat). De aceea, nivelul cash flow-ului pentru fiecare săptămână (pentru fiecare zi, chiar) este esențial pentru manager. El trebuie să știe, cu destulă precizie care sunt plățile și veniturile prognozate la nivelul unui trimestru (cel puțin, dar pentru o perioadă mai mare scade nivelul preciziei). De aceea recomand un trimestru.

Fizic, cash flow-ul se prezintă ca un tabel, cu intrări și ieșiri. Rezultatul algebric, așa cum scriam într-un articol anterior, îl reprezintă generarea de cash pe perioada cu pricina. Rezultatul fiecărei zile (cu plus sau cu minus) se va reporta pentru ziua următoare. Dacă este cu plus începem ziua cu zâmbete. Dacă este cu minus, atunci cineva trebuie să finanțeze deficitul de cash. Poate fi o banca, sau poate fi proprietarul sau managerul. Dacă nu are cine să finanțeze un deficit previzionat de cash, atunci trebuie să amânați anumite plăți. Nu-i frumos, dar dacă n-aveți bani, posibil să găsiți înțelegere pentru o perioadă scurtă.

cash flow
cash flow

Acesta este un model de tabel de cash flow pentru management pe care fiecare manager trebuie să-l aibă în față în fiecare dimineață.

Important este ca tabelul să fie suficient de simplu cât să-l puteți înțelege dintr-o privire (două, cel mult) dar să fie suficient de complicat ca să cuprindă tot ce aveți în companie.

Dacă aveți mai multe activități în firmă, care au plăți și venituri independente, sfatul meu este să vă faceți câte un cash flow pentru fiecare dintre ele. Astfel veți ști ce eficiență are fiecare activitate. Dacă una dintre activități e pe minus și altele pe plus, veți ști cu precizie ce activități finanțează activitatea cu cash negativ. 

Într-un articol viitor prezint importanța calculației de costuri în cash flow

Vă doresc succes în business!

Please follow and like us:
error15
Publicat pe Lasă un comentariu

Cash flow – metode de calcul

cash flow - metode de calcul

Cash flow-ul are două metode de calcul esențiale: metoda directă și metoda indirectă. Să le luăm pe rând să le analizăm puțin:

Metoda directă

Așa cum scriam la articolul anterior, cash flow-ul este suma algebrică a tuturor intrărilor și ieșirilor de numerar. Putem să considerăm următoarea ecuație:

P = p*q – v*q – F – A

P=profit

p = preț

q = cantitate

v = costuri variabile

F1 = costuri fixe plătibile

A = costuri fixe neplătibile, adică amortizarea

Așadar, cash flow-ul este prima parte a ecuației, până la F, adică:

CF = p*q – v*q – F

Amortizarea, așa cum am scris la articolul anterior, nu face parte din cash flow. Suma de amortizare recuperată din prețul plătit de client (veți vedea într-un articol ulterior) nu trebuie plătită nicicum, apare cu semnul „-„ în cash.

Metoda indirectă

Dacă unim cele două ecuații, obținem următoarele:

P = CF – A => CF = P + A

Această ecuație, în care ni se arată faptul că cash flow-ul este egal cu profitul plus amortizarea este metoda indirectă.

Acestea sunt, în esență, cele două metode de calcul ale cash flow-ului.

Nu vă speriați de simbolurile matematice, citiți din nou articolul, nu vă va lua mai mult de 5 minute ca să-l înțelegeți, cu tot cu ecuații.  Beneficiile, pe de altă parte, sunt enorme!

Succes în business!

Please follow and like us:
error15
Publicat pe 2 comentarii

Cash flow

cash flow

Cash flow (fluxul de numerar) este suma algebrică a intrărilor și ieșirilor de bani dintr-o perioadă (ex. o săptămână). Cash flow-ul reprezintă un indicator central și esențial pentru management.

Intrările în cash

Intrările sunt următoarele (evident, listă incompletă):

  1. Cifra de afaceri, adică veniturile firmei, cele pe care le obține din activitatea de zi cu zi, cea pentru care s-a înființat
  2. Vânzări de active (dacă firma a avut un echipament de care nu mai are nevoie și l-a vândut)
  3. Credite

În mod evident, veniturile nu sunt constante pe nici o perioadă. Pot fi zile, săptămâni sau luni în care firma face o cifră de afaceri considerabilă, și zile în care nu. De asemenea, pot fi perioade în care firma vinde din active în ideea de a cumpăra altele noi, sau pur și simplu pentru că nu mai are nevoie. Asta nu înseamnă că firma va vinde permanent acele active, veniturile cu pricina apar o singură dată în cash flow. Același lucru se aplică și creditelor, firma nu va lua permanent credite, ci va urmări ca achiziția de credit să-i ușureze activitatea, prin efectul de levier (vom vorbi despre indicatori într-un articol ulterior). 

Ieșirile de cash

Ieșirile sunt următoarele (listă incompletă):

  1. Achiziția de materii prime și alte materiale necesare pentru realizarea cifrei de afaceri, exprimate în bani. Atenție, nu consumul de materii prime, ci achiziția. Dacă ai cumpărat la un moment dat lemn de 100.000 lei ca să faci scaune, atunci achiziția apare în cash, banii ăia s-au cheltuit. În contabilitate vor apărea ca fiind blocați în lemn și recuperați pe măsură ce lemnul se transformă în scaune și scaunele se vând. Este eronat ca valoarea de 100.000 lei să apară în cash în părți mici, pe măsură ce lemnul se consumă și scaunele se fabrică, pentru că banii ăia, real, s-au dat o singură dată, toți.
  2. Costurile cu salariile și taxele la stat pentru salarii – astea apar cu o anumită regularitate lunară și, pe anumite perioade, ca valori fixe
  3. Costurile de funcționare – birotică, apă, cafea, mici sau mari reparații, etc.
  4. Costurile cu subcontractările – dacă aveți subcontractate contabilitatea, curățenia, consultanța, etc. Unele pot fi regulare, altele nu.
  5. Investițiile – care apar ca urmare a unei decizii strategice (vezi articolul despre strategie).

Amortizarea

Amortizarea nu face parte din cahs flow. Motivul este următorul: atunci când ați făcut o investiție, ați cheltuit o sumă de bani. Pe măsură ce investiția lucrează și se realizează produse cu investiția cu pricina, o parte din costul produsului o reprezintă amortizarea. Toate componente costului se vor plăti, amortizarea nu (ați plătit atunci când ați făcut investiția). Amortizarea se colectează (în orice fel) și vă stă la dispoziție pentru investiții viitoare.

Despre metoda directă și indirectă pentru calculul de cash flow, într-un articol viitor.

Vă doresc succes în business!

Please follow and like us:
error15
Publicat pe Lasă un comentariu

Bugetarea

bugetarea

Bugetarea înseamnă socoteala banilor de care aveți nevoie ca să vă realizați planurile. Bugetarea conține, pe de o parte, veniturile, pe de altă parte, cheltuielile.

Ca să țineți bine compania în mână, trebuie să fiți atenți cu bugetul, să nu vă puneți cheltuieli supradimensionate în speranța unor venituri nerealiste. Încercați, dimpotrivă, să fiți cât mai prudenți în estimarea veniturilor viitoare și a cheltuielilor. Pe cât posibil, să nu vă ia nici o cheltuială prin suprindere și să aveți pregătită o sursă de finanțare pentru ea.

Instrumente

Sunt trei instrumente necesare (și suficiente) pentru o bugetare corectă:

  1. Calculația de costuri – arată care sunt cheltuielile pe care le veți avea atunci când faceți un anumit volum de produse sau servicii. De asemenea, arată care sunt veniturile pe care le veți obține atunci când veți vinde aceste produse sau servicii. Ce nu vă arată este cerința pe piață a produselor și serviciilor pe care le veți produce și (sperăm) vinde
  2. Analiza investițiilor – arată care sunt investițiile necesare în echipamente, tehnologie, consultanță, etc. De asemenea, arată și modul în care se va recupera această investiție, pentru a avea bani la dispoziție pentru o investiție ulterioară (evident, în cazul în care produsele și servicii se vor vinde)
  3. Fluxul de numerar – arată care sunt momentele (foarte precis, zilele) în care firma are bani și momentele în care firma are nevoie de bani (și aveți nevoie de credit). Fluxul de numerar (cash flow) este suma primelor două instrumente (la care se pot adăuga și alte elemente de cost sau de venit).

Modul în care folosiți aceste trei instrumente va fi detaliat în articole viitoare.

Lumea de azi

Teoria spune că bugetarea trebuie să fie făcută pe o perioadă cât mai lungă (unu – trei ani), să avem previzibilitate. Dar lumea în care trăim ne cere o adaptare permanentă, așadar practica ne învață să facem bugetări scurte (trei – șase luni) , realiste și pe care să le prelungim la fiecare lună (după ce a trevut prima lună din cele trei bugetate, bugetăm luna a patra, astfel încât să avem permanent trei luni bugetate). Cu investițiile este puțin mai problematic, dar vin și acolo cu ceva idei.

Vă doresc succes în business!

Please follow and like us:
error15